Damnare de Lauren Kate

Deci, stiu ca am promis ca acest blog va fi numai de poezii dar aceasta este o exceptie. Sincer nu m-am putut stapanii… So, am citit Damnare volumul 3 de Lauren Kate si nu ma pot abtine sa nu comentez aceasta carte. 

Ok, inteleg, este o serie palpitanta, noua, in care autoare, foarte putin talentata, creeaza o poveste de dragoste intre doua persoane. Ceva foarte frumos, ceva ce toti ne dorim, ceva comun..Cartea este obisnuita, inspirata din alte romane, aceeasi poveste: o creatura supranaturala se indragosteste de un om. In acest caz, nu este vorba de un vampir si ce un inger cazut: Daniel Grigori care se indragosteste de o muritoare: Luce Price.

Ceea ce este intradevar nou,sau cel putin pentru mine, este povestea de dragoste dintre cei doi,  adica nu este ceva gen dragoste la prima vedere, este ceva mai complicat de atat. Ca sa intelegeti, Daniel a fost un inger ca multi altii, iar apoi cand a venit vremea sa aleaga o tabara in care sa ramana- Rai sau Iad, Daniel a ales iubirea pentru o muritoare, iar ca pedeapsa, iubirea lor a fost blestemata -de catre ambele tabere- ea trebuia sa moara inainte de varsta adolescentei,cand isi dadea seama ce simte pentru Daniel. In acest fel au suferit amandoi timp de 6 000 de ani pana cand ea a reusit sa  rupa acest blestem. 

Da, da, suna interesant rezumatul dar credeti-ma este o serie plictisitoare. In primul volum cei doi se cunosc la o scoala de corectie, in al doilea incep sa se certe iar el o duce la o scoala de ingeri, iar in al 3lea ea gaseste o cale de as explora trecutul si retraieste vietile anterioare alaturi de Daniel, rupand blestemul. Da, daca as crede in reincarnare, credeti-ma ca si eu as fi incantata sa-mi vad vietile anterioare, dar devine foarte plictisitor cand viata de viata tot ce face Luce este sa se indragosteasca nebuneste ls prima vedere de Daniel  si sa moara in flacari- am pomenit ca arde in flacari cand el o atinge? Si asta face parte din blestem, ca sa faca totul mai dureros pentru el- atunci cand el o atinge sau o saruta. Mda, foarte plictisitor…. Sa nu ma intelegeti gresit, este o carte relativ buna, dar este plictisitoare, daca aveti rabdare, cititi-o, daca nu, nu . 

Lectura placuta 😉

Doar pentru tine..

Tu, suflet al bunatatii esti un inger pe pamant,
Eu doar un suflet fara pace fara tine sunt..

Vad zambetul tau fermecator, planeta sclipitoare
Iar rasare dragostea, luceafarul pe cer va aparea,
Eu te vreau pe tine, nu vreau cascade cristaline,
Azi ti-o daruiesc, nu am decat iubire
Un codru vesnic, nu am nimic si totusi te am pe tine,

La tine neincetat, eu ma gandesc in noapte 
Alergand spre apa marii, sunt tare zbuciumat,
Nu visul, nu tristetea! din toate cate sunt.
Gandul.. un viitor ce pare scurt,
As vrea sa te pot atinge,

Mi-e sufletul pustiu, am ochii un ocean de lacrimi,
In veci eu mi-as dori alaturi sa te am 
Nu cer ce nu se poate, ma sting usor, dar nu te uit
Ele doar niste trairi, cu ele-ncet..dispar si eu, un vis ce nu se poate!

Trenul

Clipele fericite 
Trec nevazute
Si viata ramane asa
La fel de rea.

Crezi ca e bine
Dar te trezesti
Si iti amintesti
De viata in sine :
Un tren fara sperante
Si numai cu dorinte.

Plin de vise
Trenul accelerat
Mai uita sa opreasca
In statiile cu soare!

Totul trece…
Si ramai in tren,
Sa te gandesti
Pentru ce mai traiesti!

Se scuturau toţi trandafirii

Se scuturau toţi trandafirii
În seara când ne-am despărţit
Plângea pădurea şi zefirii,
Plângea şi lacul liniştit

Tu nu m-ai înţeles pe mine
Şi nici nu ai vrut să mă înţelegi,..
Dar când ne vom cunoaşte bine
Vom fi bătrâni, vom fi moşnegi

Mă vei uita, că-s prea departe
Şi pentru prea mult timp lipseşti,
Mă vei uita ca şi uitarea
E scrisă în legile omeneşti

Poate vreun murmur de chitară
Îti va trezi păreri de rău
Să te gândeşti la prima seară
La cea ce te-a iubit mereu…

Cuvinte

Am citit si-am recitit cuvinte …
Ce dor…
Ce dau inteles..tristete..
Doar suparare…
Si ma intreb cand am sa pot citi,
O fraza..ce-mi pune inima in miscare.

Sa simt fericirea..sa traiesc iubirea,
Sa uit de ura,
Sa nu zic de minciuna….
Sa simt doar armonie,
Pace sufleteasca…
Ma intreb cand oare o sa fie…?
Un semn bun ,
Din bolta cereasca…

Sunt cuvinte colorate,
Parfumate… fermecate…
Ce dau inteles la o viata intreaga,
Sunt cuvinte,
Planse..nevinovate,
Ce transforma vointa de viata,
Intr-o dorinta de moarte…

De iubesti o persoana,
Ii rostesti cuvinte calde…
De dragoste, de iubire…
De urasti o persoana,
Cuvintele se transforma…
Pot provoca durere..ura..
Te aduce intr-un punct …
Sa-ti iei adio…
De la natura…

Sunt doar cuvinte,
Cuvinte blestemate…
Sunt doar cuvinte,
Asternute intr-o carte,
Sunt doar cuvinte,
Rostite la intamplare..
Sunt doar cuvinte…
Cuvinte ce rau ne doare…

Ma intreb daca n-ar mai fi existat aceste cuvinte?
Noi cum am mai vorbi….?
Ma intreb daca n-ar mai fi existat aceste cuvinte?
Noi ce am mai auzi…..?

Doar pace….
Pasari ce canta…
Vantul ce adie usor..
Si marea ce se zbate….

Dincolo de moarte-i nemurirea

E intuneric si lumina totodata,
O lacrima se scurge din lumea-ntunecata,
Un trandafir isi leapada petalele maiestre,
Incet, incet in intuneric se-ofileste.

Stelele cad din bolta cerului albastra
Soarele-apune acum si-n viata noastra
O liniste eterna, un intuneric sfant
Domnesc acum intruna pe Pamant.

Sufletul meu e un abis imens
Lipsit de viata, fara de sens
Viitoru-i o enigma, fara margini, far’ de sens
E dincolo de moarte … e imens

Incerc acum sa-l readuc la viata 
Dar in zadar, nu pot sa ii fac fata
E prea puternic, prea impunator
Iar eu sunt doar un simplu muritor.