Saraca Luna..

De ce asa singura?

Alba si luminoasa, magica si frumoasa,

De ce asa singura?

Diamand al obscuritatii, curajoasa ca nimeni,

in mijlocul tuturor, stralucind intre nimicuri,

alungi umbrele cu lumina ta,

hipnotizezi cu frumusetea ta,

Esti mistica ca noaptea,

dar fara tine nu exista noapte,

esti asa de mica, dar importanta pentru toti,

si tu esti asa singura,

inconjurata de stele,

ce nu-ti spun nimic, saraca luna,

ce oi gandi tu noaptea?

Plangi pentru acel astru, ce intr-o zi,

te-a abandonat ca sa inconjoare lumea?

Cand este zi, el nu te vede,

si cand incepe a se intuneca,

cand tu  speri a-l vedea,

apari tu si el nu mai e deja.

Asa este destinul.. dulce si crud,

Saraca luna,

acel Domn, ce ne vegheaza toata ziua

nu a ajuns sa te cunoasca.

Dar nu mai plange, Luna mea,

pentru ca va veni o zi in care

Soarele te va vedea

si va paraliza in fata frumusetii tale,

si noaptea nu se  va mai termina

pentru ca soarele va fi ocupat

privindu-si iubita, ce a fost singura mereu,

iluminand lumea,

Si e de admirat ca, cu cata durere

lumina ei nu a incetat in a stralucii,

si cu fiecare lacrima varsata,

fiecare zi este mai frumoasa..

[ Buna dragilor. Aceasta poezie – ce sper ca va place- este una dintre reflectiile pe care eu obisnuiam sa le fac la miezul noptii. Am multe compozitii despre luna  dar totusi aceasta este una dintre favoritele mele. Atat luna cat si noaptea mi-au servit drept inspiratie timp de multa vreme. Imi este asa dor sa am pe cineva care sa ma inspire, si sa ma tina treaza in fiecare noapte ajutandu-ma sa compun.. Poate cine stie, curand o sa gasesc pe cineva care sa-mi serveasca iar drept muza. Dar pana la momentul acela eu va urez o seara frumoasa si sper sa ne auzim cat mai curand. ]

Over&Out:*