Religie si Nervi

Buna dragilor, ce ati mai facut de cand nu ne-am mai auzit?
Stiu ca a trecut extrem de multa vreme de cand nu am mai scris. Se pare ca mi-am facut un obicei din a scrie pe blog din an in pastele cailor, ceea ce nu e deloc bine.
De asemenea stiu ca nici inainte nu eram prea vorbareata, dar trebuie sa fiu sincera si sa spun ca mi-ati lipsit. Toate persoanele pe care le-am cunoscut prin intermediul blogului si toate persoanele cu care am pastrat legatura aici (desi extrem de rar, aproape deloc in ultimul timp) mi-au lipsit extrem de mult.
Asa cum stiti si voi din ultimele postari facultatea a fost destul de buna cu mine, cateodata prea buna, dar acum am inceput sa vad si partea mai neplacuta a facultatii.
Stiu ca toti avem dreptul de a ne exprima parerea si mai stiu si ca exista situatii in cadrul carora opinia noastra intra in conflict cu opinia altuia si ma jur ca mereu am fost adepta democratiei si nu am avut nici o problema cu parerea cuiva, dar azi am fost scoasa total din sarite de spusele unei colege.
Acum cand deja a trecut ceva timp de la intamplare pot afirma ca poate am reactionat un pic exagerat la ceea ce a spus, dar stau si ma gandesc ca imi era practic imposibil sa ignor si sa merg mai departe ca si cum nu s-a intamplat nimic.
Probabil ca in acest moment nimeni nu intelege nimic, ceea ce e ok pentru ca mereu spun totul intr-o maniera asa complicata incat nimeni nu intelege nimic, dar de data asta am sa incerc sa va explic situatia cat de bine pot si fara sa ma lungesc prea mult.
Totul a inceput aproape de finalul seminarului de germana cand discutam despre romanul „Suferintele Tanarului Werther” si profesoarea ne-a rugat sa facem un apel catre el si sa il convingem sa nu se sinucida.
Toate bune si frumoase. Idea profesoarei mi-a placut si chiar eram destul de curioasa sa aud motivele colegilor mei pentru care o persoana nu ar trebui sa se sinucida.
Totul a fost perfect pana au inceput sa deschida gura. La inceput am zis ca am sa ii ignor si am sa ma fac ca nu ii aud, dar puterea mea s-a dus cand am auzit cliseele idioate pe care le-au rostit: ” Nu trebuie sa te sinucizi. Viata merge mereu inainte. Asta nu e un motiv suficient de bun. Sunt sigura ca o sa mai gasesti pe altcineva care sa te iubeasca. Ar trebui sa te gandesti la cei dragi. Ei nu merita sa sufere din cauza ta. etc”. Cand au terminat de rostit toate astea am crezut ca nu e posbil sa aud un motiv mai prost decat cele mentionate anterior, dar ca de obicei prostia umana m-a luat pe nepregatite si am auzit o colega spunand: ” Dintre toate motivele mentionate anterior nu cred ca nimeni a mentionat parerea religie cu privire la acest gest.” In momentul in care am auzit propozitia asta am vazut rosu in fata ochilor. Dar stati sa vedeti, a devenit din ce in ce mai rau. Colega a continuat si a afirmat ca acest act este ceva de neiertat in ochii lui Dumnezeu si ca vai doamne nu se merita sa iti condamni sufletul doar pentru ca cineva ti-a frant inima. Cu alte cuvinte, de ce sa il superi pe Dumnezeu si sa arzi in flacarile iadului pentru o eternitate cand poti trece peste o inima franta ( pentru ca asta e floare la ureche), sa mergi inainte si dupa sa fii mereu alaturi de Dumnezeu?
Da.. Sa imi pice fata. Stau si ma gandesc daca persoana respectiva are macar o idee despre ce trece prin capul unei persoane care a luat aceasta decizie pentru ca din toate idiotenile scoase pe gura se vede ca este paralela cu subiectul.
O persoana care a luat aceasta decizie nu mai are nici o credinta. Nu ii mai pasa de nimic, nici macar de Dumnezeu. O persoana care a luat aceasta decizie il detesta pe Dumnezeu pentru toate lucrurile rele care i s-au intamplat. Nu ii mai pasa de sufletul lui sau de locul unde va ajunge pentru ca realizeaza ca orice loc este mai bun decat acest pamant unde a avut parte de toata aceasta suferinta. Un om care a luat decizia sa se sinucida nu mai crede in existenta unui Dumnezeu care nu i-a raspuns niciodata la rugaciuni si nu l-a scapat de suferinta, care din contra i-a trimis mai multa durere in loc sa il ajute.
Intelegeti ce vreau sa zic? Daca persoana respectiva ar fi gandit putin inainte sa deschida gura ( fapt imposibil pentru ca ganditul nu mai este la moda) si ar fi incercat sa se puna in pielea unei astfel de persoane poate ca nu ar fi spus asemenea absurditate.
Dar din nou, tot ce a spus ea demonstreaza 1. ca oamenii habar nu prin ce trece un om care incearca sa se sinucida si 2. faptul ca biserica inca mai are o influenta asupra oamenilor si nu este deloc o influenta buna.
Nu incerc sa ofensez pe nimeni si nici nu incerc sa scuz o persoana care incearca sa se sinucida. Tot ceea ce incerc sa fac este sa mai deschid cat de cat ochii anumitor oameni si sa ii fac sa incerce sa se puna in pielea celuilalt inainte sa deschida gura, mai ales cand e vorba de o persoana care recurge la suicid.
De asemenea vreau sa subliniez ca ce au spus celelalte colege ale mele ( viata merge inainte and so on) e o prostie la fel de mare. Adica ceea ce au spus ele este corect, dar o persoana care deja a luat decizia sa se sinucida nu va fi deloc convinsa sa renunte auzind asta. Daca ceva, acea persoana va fi mai motivata sa se sinucida dupa aceste cuvinte. Cliseurile alea mai mult enerveaza o persoana cu tendinte de suicid pentru ca sunt spuse de toata lumea atunci cand vor sa para ca le pasa de tine si ca au incercat sa te previna. Sunt spuse de persoane la care apelezi, dar ele iti ofera niste cliseuri doar ca sa aibe constiinta impacata dupa pentru ca ei au incercat sa te ajute, dar tu nu ai vrut sa accepti ajutorul lor. Sunt cuvinte spuse de oameni carora nu le pasa, care nu stiu ce sa spuna, dar care totusi vor sa se auda vorbind. Sunt cuvinte spune in van. Nu au nici o valoare.
Si daca e cineva care stie ce inseamna asta eu sunt acea persoana. Am experimentat pe pielea mea ce este depresia si senzatia ca lumii ii e mai bine fara tine. Inca mai lupt cu problemele astea si stiu perfect ca nu asta este modul in care convingi o persoana sa nu se sinucida. De fapt, nu exista motiv pe lumea asta care poate convinge o persoana sa isi schimbe decizia atunci cand este perfect hotarat ca asta vrea.
Singurul lucru pe care poti sa speri sa il faci este sa fi acolo pentru persoana respectiva si prin asta ma refer la faptul ca trebuie sa fii chiar acolo, nu doar sa pretinzi ca esti, dar sa dispari cand persoana aia are nevoie de tine mai mult ca orice pe lumea asta.
Pentru ca imi dau seama ca am spus deja prea multe, dar tot nu am spus suficient am sa va las in continuare un link la un articol care este extrem de adevarat. Va rog sa il cititi si poate ca asta va va deschide ochii si veti invata sa va ganditi si la felul in care se simte celalalt inainte sa deschideti gura.
Va multumesc ca m-ati ascultat si va urez o seara buna.

Over&Out :*

Anunțuri

2 gânduri despre “Religie si Nervi

    • Nu i.as fi dat nici un motiv. Asa cum am scris si in articol sunt perfect constienta ca o persoana care ia decizia asta nu mai poate fi convinsa, mai ales cand e perfect sigur ca asta este ceea ce vrea. As fi vorbit cu el si as incerca sa aflu motivele care l-au impins la aceasta decizie si mai apoi i-as oferi tot sprijinul meu. I-as arata ca impreuna putem incerca sa gasin o alta cale si as incerca sa il conving sa isi mai ia putin timp de gandire inainte sa ia decizia finala. Daca nici dupa ce am trecut prin toate variantele persoana si dupa ce i-am aratat cate persoane tin cu adevarat la el respectiv tot se simte singur, atunci l-as sustine pana la capat cu decizia de a se sinucide pentru ca asta este ceea ce i-am promis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s