Asa repede si asa magic,
asa intens si asa scurt,
tu ce faci ca o clipa sa dureze o eternitate.
Asa suav ca un trandafir ce il pierd pe drum,
si se frange cu proprii lui spini…
Si te voi gasi mai tarziu intr-un apus de soare roz, cu ploaie de sare,
si luna intr-o clipa fiind martora nostalgiei ochilor tai.
De ce taci, cand lacrimile tale spun atatea?
De ce minti, cand ochii tai spun adevarul?
De ce te prefaci ,daca frumusetea exista pana si in cel mai subtil loc din existenta ta?
La fel de fericita ma poate face un trandafir cu petalele sale,
cat ma poate ranii cu proprii lui spini..
In aceasta frumusete este pericolul noptilor mele alaturi de tine,
a celor mai nebune fantazii ale mele, a viselor mele eterne.
Daca azi faptul ca te cunosc e doar coincidenta,
ma bucur sa coincid alaturi de tine in valea asta de minciuni,
pentru ca ochii tai sunt plini de mister si de adevar in acelasi timp,
Daca ar fi fost alt moment, m-as fi indragostit de tine,
dar nu este timpul, tnici momentul,
tu si eu ne intalnim doar in corp nu si in suflet
…. poate intr-o zi vom fi asa..
Poate, sau poate nu..
Over&Out:*
Atardecerrosa 