A trecut atat de mult de cand nu am mai scris.. si prin asta ma refer atat pe blog cat si in general.
Am crezut ca daca voi sta departe de scris imi va fi mai bine, dar se pare ca m-am inselat amarnic. Am incercat sa ma concentrez pe alte hobby-uri, crezand ca daca daca voi fi suficient de ocupata nu ma voi mai gandi la scris si nu imi va lipsi, dar nu s-a intamplat asa cum am sperat, mai degraba s-a intamplat contrariul.
S-au intamplat atat de multe de cand nu ne-am mai auzit incat nici nu stiu cu ce sa incep…
Prima schimbare radicala din viata mea este faptul ca momentan nu mai sunt in Romania. Nu ma mai aflu in tara de pe 1 martie si daca stau bine sa ma gandesc asta a fost o schimbare pozitiva.. pacat ca nu poate dura la nesfarsit si va trebui sa ma reintorc in tara. Din martie si pana in prezent mi-am facut veacul in Paderborn, un mic orasel din Germania, unde am venit cu o bursa Erasmus.
Inca de dinainte sa plec am fost ingrozita. Nu pentru ca imi lasam casa si prietenii in urma, ci pentru ca urma sa ajung intr-o tara pe a carei limba eu nu o vorbesc, unde voi fi inconjurata de oameni noi, totul noi. Practic visul meu de a lasa totul in urma urma sa se indeplineasca si pe cat de incantata eram sa iau totul de la zero, pe atat de speriata deveneam pe masura ce ziua plecarii se apropia.
Din fericire pentru mine nu am fost singura in aceasta calatorie. Norocul a facut ca alte doua colege d-ale mele sa fie repartizate tot la aceasta Universitate. Chiar daca pe ele nu le cunosteam atat de bine pana sa ajung aici, prezenta lor si faptul ca stiu ca mai exista niste fete familiare in tot acest campus m-a facut sa trec peste toate astea mult mai usor si sa ma adaptez mai repede.
Privind in retrospectiva pot spune cu mana pe inima ca a fost extrem de greu, dar a meritat. Chiar daca pana sa plec nu am crezut ca imi va placea acest orasel „la poalele muntilor”, fara centre comerciale, fara viata de noapte si cu magazine care sunt deschise pana la ora 8 seara ( exceptand ziua de duminica, cand sunt inchise complet), pot spune ca m-am atasat de el destul de tare. Am ajuns sa il consider acasa si nu sunt singura care a ajuns la parerea asta. Nu stiu sa explic, dar Paderbornul are acel ceva care te atrage si te face sa il iubesti indiferent de cat de mult incerci sa il respingi si sa ii gasesti dezavantaje.
Pe langa readaptarea intr-un oras in care nu am crezut niciodata ca am sa locuiesc, a trebuit sa ma adaptez la noi traditii, un nou sistem de invatamant si bineinteles, la oameni noi.
Prin oameni noi nu ma refer doar la nemtii care locuiesc in aceasta zona, ci si la miile de studenti straini pe care ii intalnesti la fiecare pas.
De cand am ajuns aici am ajuns sa cunosc atat de multi oameni, fiecare interesant in felul lui, dar numai cativa au reusit sa imi patrunda in suflet.
Un asa exemplu sunt spaniolii de care am fost atrase din primul moment in care am ajuns aici. Totul a inceput cu un singur spaniol si apoi am ajuns sa cunoastem intregul grup si sa ii iubim. Pe unii dintre ei mai mult ca pe ceilalti.
Prin intermediul lor am aflat ce inseamna sa petreci toate noptiile dansand si bând, dar in clipa in care rasare soarele sa fi gata de curs, avand lectia invatata si temele facute. La inceput mi-a fost foarte greu sa ma adaptez, si sincera sa fiu inca incerc sa ma adaptez stilului lor de viata haotic, dar pot spune ca ii admir foarte mult pentru felul lor de a fi si ma bucur extrem de mult ca i-am cunoscut.
Alti oameni pe care am avut deosebita placere sa ii cunosc sunt din Uruguay. Aici am intalnit doua fete extraordinare cu care ne-am imprietenit din prima in care ne-am zarit. A fost ca dragostea la prima vedere, privirile ni s-au intalnit si de atunci suntem de nedespartit. Well, cu exceptia momentelor cand ele calatoresc prin lume cu parintii lor, dar asta nu se pune.
Alte natii care m-au impresionat au fost francezii. Serios.
Pentru cine ma cunoaste, stie ca eu intotdeauna am urat tot ce tine de sfranceza si tara lor pentru ca am avut niste experiente neplacute in copilarie, dar aici totul s-a schimbat. Cu toate ca am fost putin reticenta la inceput in ceea ce ii priveste, pot spune ca sunt niste oameni care stiu cum sa isi traiasca viata. Aici se aseamana putin cu spaniolii pentru ca ii gasesti la toate petrecerile si chefurile, dar cam aici se opreste asemanarea. Sunt niste oameni foarte ok, cu mult bun simt si foarte saritori. Niciodata nu iti vor intoarce spatele daca le ceri ajutorul.
Bineinteles ca daca ma aflu in Germania ar fi frumos sa spun cateva cuvinte si despre nemti. De cand am ajuns aici nu prea am avut cine stie ce contacte cu ei, dar din ceea ce am vazut pana acum sunt niste oameni destul de ok. Prietenosi la inceput, dar totusi destul de reci, asa cum te astepti sa fie orice neamt. Organizeaza multe petreceri si cu toate astea pe ei nu ii vezi niciodata sa se distreze. Nu cred ca am sa ii inteleg niciodata de ce fac asta..
Lasand tipurile de oameni pe care i-am intalnit aici la o parte, cred ca ar fi frumos si sa vorbesc despre tara in sine si despre experienta mea aici.
Germania este o tara minunata, plina de posibilitati si imi va fi extrem de greu sa plec de aici. Stiu ca am mai spus asta de o mie de ori, dar asta e adevarul. Cand va veni momentul plecarii sunt extrem de sigura ca voi incepe sa plang si va fi nevoie sa ma scoata cu forta din camin pentru ca voi refuza sa plec.
Orasul in sine este extrem de micut, dar plin de locuri minunate. Pe langa campusul universitar care constituie 90% din oras si care este extrem de verde si frumos ( cand este soare afara toata lumea sta pe iarba in campus si face fie plaja, fie gratar) exista un castel in apropiere ( Neuhaus) cu niste gradini superbe, un parculet ( Paderquelle – care imi aduce aminte de IOR-ul meu iubit de acasa) si o multime de spatii verzi de care te poti bucura atunci cand vremea tine cu tine. Aici, desi excista mijloace de transport in comun, toata lumea prefera sa mearga pe jos sau sa foloseasca bicicleta. Cel mai departe loc din oras este centrul, unde poti ajunge in 20 de minute pe jos din campus. Nu stiu daca vorbele mele au reusit sa va impresioneze sau macar sa va creeze o imagine cat de cat a locului despre care vorbesc, dar sper ca macar v-am facut cat de cat curiosi si cu prima ocazie pe care o veti avea veti da o fuga pe aici sa vedeti locul pe care vi-l tot laud. Va promit ca nu veti fi dezamagiti.
Pe langa peisajul idilic care m-a facut sa indragesc acest loc, cred ca ar fi corect sa mentionez ca dragostea mea pentru acest loc se trage si din pricina companiei minunate de care am avut parte.
Aici am invatat cum sa ma bucur de natura si multumita anumitor oameni am recescoperit ce inseamna sa iubesti.
Stiu ca asta poate suna pueril sau oricum altcumva, dar in locul asta am reusit sa imi dezmortesc inima ce pana acum a zacut congelata. Desi am incercat sa ma impotrivesc si sa opresc asta din a se intampla, nu mi-a reusit. Din contra.. Cu cat m-am zbatut mai tare sa nu ma indragostesc, cu atat m-am indragostit mai tare de el. Dar nu mi-am facut si nu imi voi face iluzii. Oricat de data peste cap sunt de acest baiat, partea rationala din mine stie ca nu are cum sa dureze. Chiar daca sentimentele noastre sunt reciproce( si asa sunt), nu va dura pentru ca la sfarsitul verii fiecare se va intoarce in tara lui si tot ce vom fi muncit noi sa cladim se va destrama in cateva ore. Dar sunt hotarata sa nu las partea realista din mine sa ma faca sa sufar mai mult decat a facut-o deja si voi lupta pentru acest lucru, iar la finalul verii voi pleca de aici implinita pentru ca voi stii ca am facut tot ce mi-a stat in putinta sa fiu fericita alaturi de el. Prefer sa plec si sa imi amintesc cu drag de toate amintirile construite cu el, chiar daca stiu ca e posibil sa nu il mai vad vreodata, decat sa ma intreb in fiecare zi cum ar fi fost daca as fi luptat pentru ceea ce simt. Desi imi va fi greu, la finalul zilei stiu ca asta este decizia cea buna si nu o regret deloc.
Chiar daca as mai avea multe de spus cred ca este mai bine sa inchei acum pentru ca deja m-am lungit mai mult decat planuiam sa o fac.
Sper ca parerile si sentimentele mele sa nu va fi plictisit prea mult si sper ca voi sa va distrati la fel de bine cum o fac eu aici.
Sunt extrem de curioasa sa aud ce ati mai facut voi si daca vreti sa imi lasati un comentariu in care sa imi povestiti despre ce mai este nou in viata voastra sa stiti ca abia astept sa il citesc.
Pana pe data viitoare va urez o seara minunata si succes in tot ce va propune-ti sa faceti.
Over&Out :*
Atardecerrosa 