Ganduri despre Germania

A trecut atat de mult de cand nu am mai scris.. si prin asta ma refer atat pe blog cat si in general.
Am crezut ca daca voi sta departe de scris imi va fi mai bine, dar se pare ca m-am inselat amarnic. Am incercat sa ma concentrez pe alte hobby-uri, crezand ca daca daca voi fi suficient de ocupata nu ma voi mai gandi la scris si nu imi va lipsi, dar nu s-a intamplat asa cum am sperat, mai degraba s-a intamplat contrariul.
S-au intamplat atat de multe de cand nu ne-am mai auzit incat nici nu stiu cu ce sa incep…
Prima schimbare radicala din viata mea este faptul ca momentan nu mai sunt in Romania. Nu ma mai aflu in tara de pe 1 martie si daca stau bine sa ma gandesc asta a fost o schimbare pozitiva.. pacat ca nu poate dura la nesfarsit si va trebui sa ma reintorc in tara. Din martie si pana in prezent mi-am facut veacul in Paderborn, un mic orasel din Germania, unde am venit cu o bursa Erasmus.
Inca de dinainte sa plec am fost ingrozita. Nu pentru ca imi lasam casa si prietenii in urma, ci pentru ca urma sa ajung intr-o tara pe a carei limba eu nu o vorbesc, unde voi fi inconjurata de oameni noi, totul noi. Practic visul meu de a lasa totul in urma urma sa se indeplineasca si pe cat de incantata eram sa iau totul de la zero, pe atat de speriata deveneam pe masura ce ziua plecarii se apropia.
Din fericire pentru mine nu am fost singura in aceasta calatorie. Norocul a facut ca alte doua colege d-ale mele sa fie repartizate tot la aceasta Universitate. Chiar daca pe ele nu le cunosteam atat de bine pana sa ajung aici, prezenta lor si faptul ca stiu ca mai exista niste fete familiare in tot acest campus m-a facut sa trec peste toate astea mult mai usor si sa ma adaptez mai repede.
Privind in retrospectiva pot spune cu mana pe inima ca a fost extrem de greu, dar a meritat. Chiar daca pana sa plec nu am crezut ca imi va placea acest orasel „la poalele muntilor”, fara centre comerciale, fara viata de noapte si cu magazine care sunt deschise pana la ora 8 seara ( exceptand ziua de duminica, cand sunt inchise complet), pot spune ca m-am atasat de el destul de tare. Am ajuns sa il consider acasa si nu sunt singura care a ajuns la parerea asta. Nu stiu sa explic, dar Paderbornul are acel ceva care te atrage si te face sa il iubesti indiferent de cat de mult incerci sa il respingi si sa ii gasesti dezavantaje.
Pe langa readaptarea intr-un oras in care nu am crezut niciodata ca am sa locuiesc, a trebuit sa ma adaptez la noi traditii, un nou sistem de invatamant si bineinteles, la oameni noi.
Prin oameni noi nu ma refer doar la nemtii care locuiesc in aceasta zona, ci si la miile de studenti straini pe care ii intalnesti la fiecare pas.
De cand am ajuns aici am ajuns sa cunosc atat de multi oameni, fiecare interesant in felul lui, dar numai cativa au reusit sa imi patrunda in suflet.
Un asa exemplu sunt spaniolii de care am fost atrase din primul moment in care am ajuns aici. Totul a inceput cu un singur spaniol si apoi am ajuns sa cunoastem intregul grup si sa ii iubim. Pe unii dintre ei mai mult ca pe ceilalti.
Prin intermediul lor am aflat ce inseamna sa petreci toate noptiile dansand si bând, dar in clipa in care rasare soarele sa fi gata de curs, avand lectia invatata si temele facute. La inceput mi-a fost foarte greu sa ma adaptez, si sincera sa fiu inca incerc sa ma adaptez stilului lor de viata haotic, dar pot spune ca ii admir foarte mult pentru felul lor de a fi si ma bucur extrem de mult ca i-am cunoscut.
Alti oameni pe care am avut deosebita placere sa ii cunosc sunt din Uruguay. Aici am intalnit doua fete extraordinare cu care ne-am imprietenit din prima in care ne-am zarit. A fost ca dragostea la prima vedere, privirile ni s-au intalnit si de atunci suntem de nedespartit. Well, cu exceptia momentelor cand ele calatoresc prin lume cu parintii lor, dar asta nu se pune.
Alte natii care m-au impresionat au fost francezii. Serios.
Pentru cine ma cunoaste, stie ca eu intotdeauna am urat tot ce tine de sfranceza si tara lor pentru ca am avut niste experiente neplacute in copilarie, dar aici totul s-a schimbat. Cu toate ca am fost putin reticenta la inceput in ceea ce ii priveste, pot spune ca sunt niste oameni care stiu cum sa isi traiasca viata. Aici se aseamana putin cu spaniolii pentru ca ii gasesti la toate petrecerile si chefurile, dar cam aici se opreste asemanarea. Sunt niste oameni foarte ok, cu mult bun simt si foarte saritori. Niciodata nu iti vor intoarce spatele daca le ceri ajutorul.
Bineinteles ca daca ma aflu in Germania ar fi frumos sa spun cateva cuvinte si despre nemti. De cand am ajuns aici nu prea am avut cine stie ce contacte cu ei, dar din ceea ce am vazut pana acum sunt niste oameni destul de ok. Prietenosi la inceput, dar totusi destul de reci, asa cum te astepti sa fie orice neamt. Organizeaza multe petreceri si cu toate astea pe ei nu ii vezi niciodata sa se distreze. Nu cred ca am sa ii inteleg niciodata de ce fac asta..
Lasand tipurile de oameni pe care i-am intalnit aici la o parte, cred ca ar fi frumos si sa vorbesc despre tara in sine si despre experienta mea aici.
Germania este o tara minunata, plina de posibilitati si imi va fi extrem de greu sa plec de aici. Stiu ca am mai spus asta de o mie de ori, dar asta e adevarul. Cand va veni momentul plecarii sunt extrem de sigura ca voi incepe sa plang si va fi nevoie sa ma scoata cu forta din camin pentru ca voi refuza sa plec.
Orasul in sine este extrem de micut, dar plin de locuri minunate. Pe langa campusul universitar care constituie 90% din oras si care este extrem de verde si frumos ( cand este soare afara toata lumea sta pe iarba in campus si face fie plaja, fie gratar) exista un castel in apropiere ( Neuhaus) cu niste gradini superbe, un parculet ( Paderquelle – care imi aduce aminte de IOR-ul meu iubit de acasa) si o multime de spatii verzi de care te poti bucura atunci cand vremea tine cu tine. Aici, desi excista mijloace de transport in comun, toata lumea prefera sa mearga pe jos sau sa foloseasca bicicleta. Cel mai departe loc din oras este centrul, unde poti ajunge in 20 de minute pe jos din campus. Nu stiu daca vorbele mele au reusit sa va impresioneze sau macar sa va creeze o imagine cat de cat a locului despre care vorbesc, dar sper ca macar v-am facut cat de cat curiosi si cu prima ocazie pe care o veti avea veti da o fuga pe aici sa vedeti locul pe care vi-l tot laud. Va promit ca nu veti fi dezamagiti.
Pe langa peisajul idilic care m-a facut sa indragesc acest loc, cred ca ar fi corect sa mentionez ca dragostea mea pentru acest loc se trage si din pricina companiei minunate de care am avut parte.
Aici am invatat cum sa ma bucur de natura si multumita anumitor oameni am recescoperit ce inseamna sa iubesti.
Stiu ca asta poate suna pueril sau oricum altcumva, dar in locul asta am reusit sa imi dezmortesc inima ce pana acum a zacut congelata. Desi am incercat sa ma impotrivesc si sa opresc asta din a se intampla, nu mi-a reusit. Din contra.. Cu cat m-am zbatut mai tare sa nu ma indragostesc, cu atat m-am indragostit mai tare de el. Dar nu mi-am facut si nu imi voi face iluzii. Oricat de data peste cap sunt de acest baiat, partea rationala din mine stie ca nu are cum sa dureze. Chiar daca sentimentele noastre sunt reciproce( si asa sunt), nu va dura pentru ca la sfarsitul verii fiecare se va intoarce in tara lui si tot ce vom fi muncit noi sa cladim se va destrama in cateva ore. Dar sunt hotarata sa nu las partea realista din mine sa ma faca sa sufar mai mult decat a facut-o deja si voi lupta pentru acest lucru, iar la finalul verii voi pleca de aici implinita pentru ca voi stii ca am facut tot ce mi-a stat in putinta sa fiu fericita alaturi de el. Prefer sa plec si sa imi amintesc cu drag de toate amintirile construite cu el, chiar daca stiu ca e posibil sa nu il mai vad vreodata, decat sa ma intreb in fiecare zi cum ar fi fost daca as fi luptat pentru ceea ce simt. Desi imi va fi greu, la finalul zilei stiu ca asta este decizia cea buna si nu o regret deloc.
Chiar daca as mai avea multe de spus cred ca este mai bine sa inchei acum pentru ca deja m-am lungit mai mult decat planuiam sa o fac.
Sper ca parerile si sentimentele mele sa nu va fi plictisit prea mult si sper ca voi sa va distrati la fel de bine cum o fac eu aici.
Sunt extrem de curioasa sa aud ce ati mai facut voi si daca vreti sa imi lasati un comentariu in care sa imi povestiti despre ce mai este nou in viata voastra sa stiti ca abia astept sa il citesc.
Pana pe data viitoare va urez o seara minunata si succes in tot ce va propune-ti sa faceti.

Over&Out :*

Ce mai e nou..

Heyy dragilor, ce mai faceti? Eu fac foarte bine, avand in vedere ca azi tocmai am sustinut ultimul examen din sesiune ( tineti-mi pumnii sa le iau pe toate) si ma bucur ca in sfarsit am si eu putin timp liber ca sa mai postez pe blog.
In timpul in care am lipsit am incercat din greu sa jonglez cu programul foarte incarcat oferit de facultate, cu interviurile si pregatirile pentru o bursa Erasmus ( pe care, de altfel, am obtinut-o cu conditia sa nu raman cu restanta), cu sesiunile de poze facute la orice ora din zi sau din noapte, si cu crearea unei afaceri pentru obiectele mele handmade.
Cei care ma urmaresc inca de la inceput s-ar putea sa isi aminteasca de perioada aceea in care cream tot felul de bratari complicate din ata. Pe vremea aceea imi transpuneam imaginatia ( care a fost mereu una extrem de bogata) in modelele care le faceam. Azi insa ata nu imi mai este suficienta.
De ceva timp am inceput sa ma ocup serios de crearea obiectelor din origami 3D , dar si de crearea cutiilor de bijuterii. In ziua de azi am ajuns sa detin o colectie impresionanta din aceste cutii, fiecare confectionata din alt material si folosind alta tehnica. Am ajuns sa detin cutii din matase, din origami, carton, cutii cu scoici, ba chiar si din paste ( Da, ati auzit bine).
Stiu ca nu ar trebui, dar sunt destul de mandra de cum au iesit. Fiecare cutie are ceva unic si impresionant si sunt foarte mandra ca am reusit sa fac asta. Dar in fine, nu am de gand sa va vorbesc despre niste cutii de bijuterii.
Scopul acestui post este de a va anunta ca am creat o pagina unde imi expun creatiile. Momentan insa nu am avut timp sa postez mare lucru pe ea, si obiectele listate sunt doar o parte din cele pe care le-am creat in timpul asta. Multe dintre aceste obiecte nici nu le mai am acasa, deoarece am reusit sa le vand inainte sa le listez. Ceea ce e super pentru ca reusesc sa imi scot banii pe materiale si am bani ca sa imi finantez celelalte hobby-uri costisitoare.
Mai jos am sa va listez cateva din modelele mele preferate. Mai multe modele gasiti pe pagina de facebook : Bryluen’s Crafts.

Stiu ca multe dintre ele mai au nevoie de finisare, dar sunt curioasa in legatura cu parerea voastra. Cum vi se par? Ce ati mai adauga voi la aceste modele? Ce combinatii de culori ati utiliza?

Astept cu nerabdare comentariile voastre. ^^

Over&Out :*

 

 

 

Confesiuni

Heyy dragilor, ce mai faceti?
Eu vreau sa incep prin a imi cere scuze am nu am mai scris de mult. Vad ca cerutul scuzelor la inceputul postarilor a devenit un obicei, unul foarte rau de care trebuie sa ma dezobisnuiesc. Imi pare rau si pentru acest obicei nesanatos pe care l-am dezvoltat, pentru ca doar ma stiti, eu trebuie sa imi cer scuze pentru orice, chiar daca nu exista ceva pentru care trebuie sa imi cer scuze.
In fine, sa revenim la oile noastre. Postarea de azi nu era deloc planificata ( asta poate ar explica de ce tot palavragesc aiurea), dar am intrat pe blog-ul unei prietene pentru ca am vazut niste articole misto si dupa m-a apucat nostalgia ( ca de!) si am decis sa vad ce face si micul meu copil. Cand am intrat pe blog am avut parte de o surpriza foarte placuta: un mesaj de la echipa wordpress care sa ma anunte ca blogul meu a implinit varsta minunata de 4 ani.
Inca sunt destul de socata de faptul ca micul meu copil, si ceea ce a inceput ca fiind o joaca a ajuns atat de departe. Stiu ca nu postez regulat, dar sunt extrem de mandra de faptul ca am ajuns atatde departe cu acest blog si de faptul ca nu m-am dat batuta, indiferent de cat de multe dati mi-am dorit.
Gandul ca exista acest loc in care pot sa imi impartasesc gandurile necenzurat, fara ca cineva sa ma judece sau ceva mi-a facut viata mult mai usoara in toti acesti patru ani. Chiar daca sunt foarte putine dati cand am venit aici sa ma plang de ce se intampla in viata mea, trebuie neaparat sa stiti ca numai gandul la acest blog si la minunatele persoane pe care le-am cunoscut prin intermediul lui m-au ajutat sa continui si sa nu ma dau batuta.
Ah doamne, sunt atat de multe lucruri pe care as vrea sa vi le spun si as vrea sa le fac; atatea chestii despre care as vrea sa postez, dar din pacate nu am nici timpul, nici cuvintele necesare sa ma apuc de asta. Promit ca intr-o zi sa incerc sa astern pe hartie toate aceste sentimente care azi par sunt destul de timide si nu vor sa iasa la lumina. Poate cu aceasta ocazie voi reusi sa scriu o poezie si sa o dedic tuturor cititorilor acestui blog, care mereu m-au sustinut cu creatiile mele si mereu au gasit un cuvant bun de spus la adresa unei poezii d-ale mele, in ciuda impotrivirii mele.
In alta ordine de idei, sunt atatea lucruri pe care vreau sa vi le povestesc pentru ca aici ma simt ca si cum as fi fata in fata cu un prieten foarte bun pe care nu l-am mai vazut de mult si trebuie sa ne punem la curent cu ce am mai facut in timpul in care am fost separati.
Am atatea sa va povestesc despre facultate, care nu este deloc cum mi-am imaginat, despre colegi – care sunt niste oameni extrem de minunati pe care ma bucur ca i-am cunoscut, despre creatiile mele – care sunt atat de numeroase incat nu mai am loc de ele, despre proiectele mele – care sunt infinite si ma ajuta sa ma redefinesc, despre poeziile scrise – care sunt ca si cele de pana acum: triste si fara sens, si mai ales despre ceea ce ar fi putut fi iubirea vietii mele – pe care am lasat-o sa plece pentru ca imi era frica.
Haideti sa o luam cu inceputul pentru ca presimt ca va fi o seara lunga..
Facultatea este minunata; nu este un loc naspa plin de oameni care mai de care mai dubiosi, asa cum am crezut ca va fi. Nu stiu daca v-am spus vreodata, dar mereu cand ma gandeam la facultate credeam ca voi da peste copii de bani gata si pitipoance enervante exact ca in liceu. Puteam sa jur ca voi avea parte de o experienta naspa, ca nu ma voi incadra in nici un grup pentru ca sunt diferita. Credeam ca voi fi marginalizata si privita ca pe o ciudatenie, lucru care mi se intampla de cand ma stiu. Dar nu a fost asa. Am avut marele noroc sa intalnesc oameni de aur care m-au primit cu caldura si bunatate si nu s-au uitat nici macar o data urat la mine. M-au inclus in grupul lor si ma trateaza cu respect, lucru cu care inca incerc sa ma obisnuiesc. Sunt foarte prietenosi si foarte inimosi si ma bucur ca i-am cunoscut. Mi-au inseninat viata, iar pentru asta nu pot decat sa le multumesc.
Facultatea este mult mai grea decat ma asteptam, dar multumita lor reusesc sa fac fata si chiar sa ma bucur de aceasta experienta.
Creatiile mele.. well, daca inainte ziceam ca nu mai am timp liber acum este clar ca nu mai am deloc. Fiecare farama de timp liber este petrecuta pentru a confectiona ceva. Fie ca este origami, fie ca este o bijuterie sau o cutie de bijuterii, imi petrec tot timpul cautand noi modele si exersandu-le. Am inceput sa devin destul de priceputa si sunt destul de mandra de arta mea – lucru care stiti si voi ca nu imi sta deloc in fire. Am devenit atat de obsedata de a ma perfectiona incat mi-am confectionat propriul meu razboi de tesut margele, si nu m-am lasat pana nu am slefuit singura bucata de lemn si nu am pilit si ultimul surub, totul pentru a crea ceva perfect. Promit sa va arat curand atat razboiul in cauza, cat si noile mele creatii de accesorii.
Proiectele mele.. Legat de proiecte as putea vorbi zile intregi si tot nu as termina. Voi stiti ca de ceva timp am parteneriate cu ceva magazine online si offline de haine, dar in ultimul timp numarul sponsorizarilor aproape ca s-a triplat. Am ajuns sa fiu cautata de o gramada de magazine, nu numai de haine si asta este ceva fantastic pentru mine. Simt ca in sfarsit fac ceea ce trebuie si lucrurile incep sa se aranjeze in viata mea. Zilele astea promit sa postez mai multe detalii legat de acest capitol si poate am sa ma apuc si de postari gen OOTD ( outfit of the day). Voi ce parere aveti de asta? V-ar placea sa fac genul asta de postari?
Despre poezii.. La acest capitol stau mai rau.. Adica..Am scris cateva poezii, chiar mai multe ca de obicei, dar simt ca pe masura ce cresc am devenit mult mai dura cu arta mea. Inainte scriam orice imi trecea prin cap si eram ok cu asta, dar acum rar reusesc sa scriu ceva si sa nu arunc la gunoi in secunda in care am terminat de scris. Nu stiu daca sunt eu mult prea critica cu propriile mele poezii, sau ele sunt chiar foarte naspa, asa ca o sa va las pe voi sa va dati cu parerea. Abia astept sa aud gandurile voastre la adresa poeziilor mele.
Acum ajung in sfarsit si la ultimul punct de pe lista, despre care nu ma pot abtine sa nu vorbesc.
Persoana in cauza mi-a fost un prieten bun pentru o groaza de timp, ba chiar a fost alaturi de mine cand am trecut printr-o despartire destul de naspa si mi-a ridicat moralul cu vorbele lui bune si cu poeziile fantastice pe care le scrie. Ati auzit bine, era poet. Poate ca asta si explica pana la urma de ce am devenit asa critica cu poeziile mele. Poeziile lui erau atat de bune incat orice as scrie eu nu se va putea compara niciodata cu ceea ce scrie el.
El.. era baiatul perfect. Ar fi putut fi iubirea vietii mele, daca nu as fi dat-o in bara, asa cum fac eu mereu.
Mereu am fost constienta de sentimentele mele pentru el, chiar si atunci cand credeam ca suntem sortiti sa fim doar prieteni, asa ca atunci cand el mi-a propus sa incercam sa avem o relatie am avut putine dubii. Desi stiam ca tin o groaza la acest baiat, stiam de asemenea cat de distrusa sunt eu atat din punct de vedere fizic, dar si psihic si mi-a fost frica ca o sa o dau in bara si o sa il pierd, ceea ce nu imi puteam permite. El, ca un baiat minunat care stie mereu ce sa zica, a reusit sa ma convinga si ne-am dat o sansa. Nu stiu cat de mult s-a vazut, dar pe tot parcursul relatiei noastre destul de scurta am pretuit fiecare moment alaturi de el. Dar in final temerile mele s-au adevarit, iar eu am dat-o in bara si am stricat tot, asa cum fac de obicei. Cum am reusit asta? Simplu. Pe zi ce trece ma simteam din ce in ce mai apropiata de el, dar in acelasi timp imi era foarte frica ca daca ma atasez prea tare o sa fiu ranita, ca de fiecare data cand am pus suflet. Din cauza acestei frici am incercat sa ma distantez, sa fiu calma, sa nu arat cat de mult tineam la el, desi acel sentiment ma macina pe dinauntru. La un moment dat am realizat aceste sentimente ma vor distruge daca le las sa iasa la suprafata asa ca m-am indepartat de el. Stiam ca daca mai petrec inca putin timp cu el ma voi atasa prea mult de el si nu il voi mai putea sa il las sa plece la momentul potrivit. Stiam ca eu am problemele mele, ca sunt instabila, ca mereu am fost si mereu voi fi si stiam ca indiferent ce voi face, trecutul ma va bantui mereu. Nu eram demna de el. El merita pe cineva mai bun ca mine, mult mai bun. Asa ca am facut ceea ce imi doream mai putin si l-am lasat sa plece, chiar daca asta mi-a sfasiat inima. Am lasat sa plece singurul om care a reusit sa ma faca ferita, care a reusit sa ma inteleaga si sa ma vada pentru ceea ce sunt. Am lasat sa plece pe cineva care ar fi putut deveni iubirea vietii mele pentru ca mi-a fost prea frica, iar acum regret asta. Doamne cat nu as da pentru o clipa in care sa ma stranga in brate, dar nu se poate. Ceea ce am facut, am facut si timpul nu se poate da inapoi. Trebuie sa traiesc cu consecintele faptelor mele si sa ma resemnez.
Motivul pentru care am vrut sa va povestesc despre asta este pentru ca vreau ca voi sa invatati din greseala mea si sa nu lasati frica sa actioneze pentru voi, altfel veti ajunge singuri si tristi, exact ca mine.
Cam asta a fost ceea ce aveam eu de spus. Multumesc ca ati fost alaturi de mine si ati ascultat tot ce am avut de spus.
Va urez o seara placuta si vise pufoase.
Over&Out :*

Sarbatori de iarna

Heeyy dragilor, ce mai faceti?
Eu voiam sa imi cer scuze ca am uitat de voi si sa profit de faptul ca acum am putin timp ca sa va urez Sarbatori fericite alaturi de cei dragi voua. Stiu ca voi probabil credeti ca m-am tacanit pentru ca v-am urat sarbatori fecite imediat cum s-au terminat, dar pot sa va garantez ca nu e asa. Nu am innebunit, nu mai rau decat eram :))
Ideea e ca nu am avut deloc timp sa intru pe aici, iar cand am avut, a trebuit sa ma ocup de altele, cum ar fi temele sau invatatul pentru facultate, and so on, si chiar ma simteam prost ca nu am apucat sa va urez Craciun fericit si toate alea.
Asa ca uite, acum am reusit sa imi fac si eu timp sa apuc sa fac toate urarile necesare.
Sper ca ati avut parte de un Craciun minunat alaturi de cei dragi si mai sper ca Mosu’ sa va fi adus tot ce v-ati dorit.
De asemenea sper ca ati avut parte de o vacanta minunata in care ati putut face tot ce v-ati propus.
Pe langa toate astea sper sa aveti parte de un an nou minunat, plin de bucurii si fericire un an in care sa vi se implineasca toate dorintele si visele.

Over&Out :*

Prima zi de facultate…

Hei, hei, hei, ce mai faceti?
Eu fac destul de bine si profit de aceasta ocazie pentru a-mi cere scuze ca nu am mai postat de aproape o saptamana, daca nu chiar mai mult, dar va jur ca de data asta chiar am o scuza buna.
In ultimele zile ale mele de vacanta m-am ocupat cu reorganizarea camerei ( pentru ca da, m-am gandit ca va fi usor sa imi renovez camera) cu cumparaturile pentru facultate, bibliografia pentru facultate, etc. In mare, facultatea mi-a ocupat tot timpul, si ea nici macar nu incepuse.
Am avut de asistat la patru deschideri ( stiu la ce va ganditi, cum e posibil sa existe atatea deschideri pentru o singura facultate? dar se pare ca nimic nu este imposibil) si in final am ajuns si la prima zi de facultate.
Azi, luni, in data de 05.10.2015 am avut parte de prima zi de cursuri la Universitatea din Bucuresti ( profil filo, engleza-germana) si trebuie sa spun ca sunt naucita.
In primul rand pentru ca inca nu m-am obisnuit cu faptul ca o ora de curs dureaza de fapt doua ore, si in al doilea rand pentru ca a fost extrem de obositor. Cursurile facultatii mele, care de obicei se tineau in Pitar Mos, au fost facute la Universtitatea Nicolae Titulescu si Titu Maiorescu de la Timpuri noi si au constat in 4 ore de stat pe scaun si invatat germana efectiv. Cand m-am inscris la aceasta facultate la germana am crezut ca am luat o decizie buna pentru ca eu mereu mi-am dorit sa invat germana, dar dupa cele patru ore de ziua de azi, durerea de cap pe care o am imi spune ca s-ar putea sa ma fi inselat. Nu ma intelegeti gresit.. Profesoara cu care am avut cursuri azi a fost extrem de ok..desi a vorbit pe tot parcursul cursului numai in germana.Ea a respectat faptul ca suntem incepatori si a incercat sa ne creeze o baza de cuvinte in germana, care dupa parerea mea, a fost un pic prea mult pentru o singura zi pentru elevii care nu au mai facut germana pana acum. Exercitiile propuse de aceasta nu au fost mult prea dificile ( poate pentru ca eu deja stiam mare parte din ce facut ea azi), desi felul in care incerca ea sa ni le explice ( din germana tot in germana) nu prea avea sens, sau mai mult ingreuna ceea ce exercitiul cerea..
In fine.. dupa cele patru ore minunate de curs au urmat inca alte doua ore de curs cu seful catedrei de germana, care, din fericire pentru noi, nu s-au tinut. Cursul a fost inlocuit cu un test care avea rolul de a vedea ce nivel avem si daca ar trebui sa fim mutati la o grupa mai avansata. Din fericire pentru mine eu nu am trecut acest test ( cred ca este pentru prima oara cand m-am rugat sa nu trec un test), dar nu pot spune acest lucru si despre unele din colegele mele. Nefericitele care au luat testul vor face parte dintr-o grupa de avansati unde predarea se va face exclusiv in limba germana, iar ele se vor chinui sa tina pasul, si de ce nu, sa treaca examenele.
In momentul asta sunt extrem de fericita ca ziua s-a terminat si ca imi pot petrece timpul lenevind in pat. Voi cei care sunteti la liceu si va plangeti de programul istovitor de acolo ar trebui sa faceti schimb cu mine pentru o zi, de preferabil miercuri, cand am ore de la 8 dimineata si pana la 8 seara.. fara pauze intre cursuri..
Stiu ca tot ce am facut in acest articol a fost sa ma plang, dar cred ca daca stau bine sa ma gandesc chiar mi-a placut prima zi de facultate. A fost o zi extrem de solicitanta, dar a fost frumoasa in felul ei. Acest orizont care mi s-a deschis in fata ochilor ma face curioasa in legatura cu ceea ce se va intampla in ziua de maine, si in ziua de dupa ea. Nu stiu daca voi face fata presiunilor si a cantitatii uriase de informatii care ni se ofera, dar stiu ca sunt dispusa sa incerc si stiu ca vreau sa ma bucur de aceasta perioada frumoasa din viata cat pot eu de mult.
Nu stiu cat voi apuca sa mai postez pe blog acum ca a inceput facultatea, dar promit sa incerc sa nu uit de voi si sa mai intru pe aici macar o data pe saptamana.
Sper ca voi sa va distrati la scoala/ liceu si daca simtiti ca va este greu, aduceti-va aminte de mine care nici macar nu am pauza de masa, si trebuie sa stau pironita pe un scaun cat e ziua de lunga.
Imi cer scuze pentru tot ce am aberat mai sus si va doresc o zi frumoasa tuturor.
Over&Out:*

Melodia zilei #2

Buna dragilor, ce mai faceti?
Eu fac foarte bine, ma bucur de ultimele zile de vacanta ( asta pentru ca facultatea mea incepe pe 1), si am decis sa revin azi cu Melodia zilei partea a doua, ca pana si cei care merg la scoala sa se poata relaxa prin intermediul unui articol. ^^
Melodia de azi ii apartine lui T. Mills ( un rapper din California). Am auzit de aceasta persoana in urma cu putin timp, datorita unui prieten care seamana foarte, dar foarte mult cu el, si am decis sa vad daca mai are si alte talente, inafara de cel de a fi super dragut.
Melodia pe care am de gand sa o postez este aparuta recent si de cate ori o ascult reuseste sa ma duca cu gandul la vacanta si sa ma faca sa ma simt ca si cum as fi intr-un sezlong, stand la soare, undeva foarte aproape de malul marii, citind si avand un suc sau ceva rece in mana. Aceasta melodie ma ajuta sa ma relazex si sa nu disper.. Totul pare asa „chill” cand o ascult. Sper din suflet sa va placa si voua aceasta melodie si sa va inspire aceleasi ganduri calde si fericite pe care mi le inspira si mie.
Melodia se numeste Young and Stupid si o gasiti aici.

Va urez o seara lacuta si bafta la scoala/ liceu tuturor.

Over&Out:*

Soarta blogului

Buna dragilor, ce ati mai facut?

Eu am hotarat sa devin putin mai activa pe blog doar ca am o mica problema in ceea ce priveste ce ati vrea voi sa vedeti pe acest blog. Dupa cum toata lumea stie, am inceput acest blog pentru a-mi impartasi poeziile, dar in ultimul timp am stat foarte departe de pix si hartie ( lipsa de inspiratie) si mi-am dat seama ca daca voi pastra acest blog numai pentru poezii, activitatea va scadea foarte mult.

Si totusi, lipsa de inspiratie a avut si o parte buna, deoarece mi-am dezvoltat si alte hobbiuri precum confectionatul lucrurilor hand-made, incercatul de DIY ( faimoasele ‘Do it yourself’), si modelingul, dar acesta din urma nu este un hobby nou deoarece il practicam si inainte.

Cum m-am atasat foarte mult de blogul meu in acesti trei ani de stat impreuna, si nu doresc deloc sa il abandonez, o sa am nevoie de tot ajutorul vostru sa reusesc sa imi pun blogul pe picioare si sa maresc activitatea pe aici.

Pentru a realiza acest lucru m-am gandit sa diversific putin scopul blogului, adaugand pagini speciale pentru concursuri, lucruri hand-made, recenzii de carti, review-uri la haine, promotii, si multe altele. In timp, daca ideea mea va merge bine, voi crea si pagini pentru DIY-uri, recomandari, si tot ce va doriti voi sa vedeti pe acest blog.

Pentru a auzi parerea voastra ( pentru ca ea conteaza foarte mult in ceea ce priveste soarta acestui blog) am creat niste sondaje de opinie pe care m-as bucura enorm daca te-ati completa.

Abia astept sa aud parerea voastra, iar daca mai aveti si alte idei pe langa cele mentionate atat mai sus, sau in sondajele de opinie, o sa va rog sa le scrieti in comentarii.

Va multumesc anticipat foarte mult pentru ajutorul oferit si va urez o saptamana minunata tuturor. ^^

Over&Out:*

http://

http://